|

La vânătoare de braconieri, de Ziua Poliției

braconajEste binecunoscut faptul că între polițiști și ziariști nu e cine știe ce simpatie. Cu toate acestea, câte o excepție pe ici pe colo, a întărit regula de bază, în jocul de-a șoarecele cu pisica dintre cele două bresle.

Ziariștii s-au plâns mereu că sunt întâmpinați cu suspiciune de “cadrele” neprietenoase, cum“limbaj de lemn”, în timp ce polițiștii i-au acuzat pe jurnaliști că bat toba mai mult decât trebuie și strică anchetele în curs de desfășurare. Deh, dreptatea este mereu la mijloc, pe undeva! Imi amintesc cu amuzament acum (și poate cu părere de rău …) de goana după subiecte de senzație, pe holurile și prin birourile Poliției, fără știrea “comandamentului”. Ca jurnalist de “eveniment” eram mereu în competiție cu alte cotidiane locale, plus corespondenții cotidianelor naționale. Cine se informa doar de la biroul de presă al IPJ, era un fraier, așa că cine avea în poliție două-trei legături permanente, era abonat la exclusivități, chiar peste capul șefilor, daca situația o cerea.
Așa s-a întâmplat, spre exemplu, prin ’98, când s-a organizat mare acțiune-mare Dunăre, fără știrea “boșilor”. De fapt, doi polițiști destoinici (nu spun de unde!), împreună cu ziaristul de serviciu (adica eu) plecat-am la vânătoare de braconieri pe brațul Vâlciu, așa, cu noaptea-n cap, hotărâți să dăm lovitura. Prima surpriza a venit de la Poliția de Frontieră: șalupa care ne era destinată și-a dat duhul pe apă, la scurt timp după ridicarea ancorei. În disperare de cauză am apelat la serviciile unui particular, proprietar de “plutitoare” și ne-am continuat aventura. Am periat Dunărea în lung și-n lat, toată ziulica. Culmea, toți pescarii verificați erau în regulă, ba chiar ne făceau cu mâna, în trecere, invitându-ne parcă să-i controlăm. Ai fi putut jura că braconierii nici măcar nu știu unde-i Brăila!
Frustrarea era cât casa. Ne-au mai îndulcit pescarii cu câte un pește (procurat legal, ce naiba!), așa ca în scurt timp șalupa a devenit neîncăpătoare, în cinstea “domnișoarei de la IGPR” (adică, în cinstea mea), ca să nu plece sărăcuța cu mânuțele goale spre Capitală! Am făcut noi haz de necaz, dar se lăsase noaptea de acum și ne gândeam să-i lăsăm în plata Domnului pe braconierii fugiți cine știe pe ce ape. Numai că “il nostro capitano” ne rezervase o surpriză de proporții. Ocupați cu vânătoarea cum fusesem, nu ne trecuse prin cap să-l verificăm și pe el. Omul, lăsat nesupravegheat, băuse non-stop și, doborât de vodkă, pe la două dimineața, se prăbușise la propriu în cabină. Când șalupa a început să meargă singura din mal în mal, ne-am trezit și noi, pasagerii, dar era prea tarziu.
Bărcuța se împotmolise rău, aproape de Fundu’ Mare, cu motorul înecat. Nimic nu l-a putut trezi pe căpitanul “torpilat”. Ne-am temut că va da ortul popii, dar o consultație de rutină ne-a liniștit. “Dacă știu să conduc Dacia și Aro, treuie să mă descurc și cu o șalupă!”, a concluzionat polițistul mai în vârstă. Omul a reușit să repornească motorul și ne-a readus cu bine la civilizație pe la șase dimineața.
Din aventura asta a ieșit un reportaj frumușel, fix de Ziua Poliției. Cel mai surprins a fost adjunctul la comanda IPJ care a aflat din ziar despre acțiunea poliție-presă pe Dunăre și “a făcut ca trenu-n gară”. Noi, protagoniștii, nu ne-am stresat cine știe ce. Unul era un polițist hârșit și șugubăț, celălalt era cunoscut drept “un cadru” serios și responsabil, iar jurnalistul, na, ce pretenție să ai de la un jurnalist în căutare de senzațional! Nu-l poți chema la ordin să-l muștruluiești, că nu e în slujba statului. Cât despre căpitanul-șef de navă, s-a trezit bine-mersi din beție atunci, dar, din câte am auzit, a murit un an mai târziu în comă alcoolica. Să-i fie țărâna ușoară!
T. Rex

URL scurt: http://braila24.ro/?p=36841

avatar Publicat de pe 24 Mar 2014. Publicat in OPINII/ DEZBATERI. Poti urmari orice raspuns la acest articol prin RSS 2.0.

Lasa un raspuns

Comentate recent

  • piese auto ieftine: Nu există o soluție ieftină în adevăratul sens al cuvântului. Există soluția cumpărăturilor...
  • cristina vacariu: Vinovat de moartea fratiorului meu este Domnul Colonel Vacariu, adica tata. Din copilarie am fost...
  • Florea: Locuiesc la casa apa de ploaie se duce in pamint nu se scurge in canalizare atunci de ce trebuie platit oare....
  • iren: in bucuresti CAR-Purile camataresc pensionarii si le iau casele metoda este simpla ii aduc in imposibilitate de...
  • Ovidiu Nicolaescu: Similar cu ce a patit un realizator TV care investiga un subiect similar dar in Bucegi… Se...